Boc atacă din nou.
Fură alocaţiile copiilor.
Ia de la copiii bogaţi şi dă la copiii săraci.
Aşa spune. Cu o nesimţire agresivă. Indreptată de această dată impotriva drepturilor copiilor. Cu alocaţii nesimţite. Este acum o certitudine : e un mic haiduc. Mic de tot. La drumul mare, pe care sunt insă, de această dată, numai copiii noştri.
O singură constatare, la propunerea aceasta abjectă, am de făcut : acel copil sărac, ce va merge la şcoală sau grădiniţă şi, poate fericit in primul moment va spune colegilor ce alocaţie mare are de la un timp , va fi imediat taxat de un alt coleg, poate mai bogat, in veniturile părinţilor, dar cu alocaţia mai mică, că e doar un copil sărac, ce ia mai mulţi bani de la stat pentru că e doar un biet sărăntoc. De aceea ia mai mulţi bani. Alocaţie. Iar cel sărac, dar bucuros in primul moment, va suferi mult. Şi va intreba acasă dacă e adevărat că părinţii lui sunt şi ei, nişte sărăntoci. Ca şi el. Că aşa i-a spus colegul lui. Prietenul lui cel mai bun. Poate. Greu de dat de către părinţi un răspuns. Care să nu marcheze copilul. Lor. Pentru viitor. Copiii uneori pot fi răutăcioşi intre ei. Boc le dă inca un motiv, instituţional.
Cât despre drepturile universale ale tuturor copiilor, ai noştri mai europeni decât ai Africii, despre nediscriminarea de nici un fel, despre egalitatea in drepturi şi obligaţii ca cetăţăţeni ai statului şi ai Europei mamă, despre neagresiunea de nici un fel a cetăţenilor patriei, fie ei chiar şi copii, sau altele de acest fel, ce să mai discutăm. Ar fi doar teme noi, in mintea şi aşa complicat de inceţoşătă, a profesorului de drept constituţional Emil Boc.
Ca părinte sărac şi solidar cu toţi cei ce sunt deja săraci, sau care, in România făcută azi praf de incompetenţa conducătorilor ei, vor fi mâine săraci, şomeri sau falimentari, vă spun doar atât domnule Emil Boc : să vă fie ruşine!
Filed under: Social
O fi el Robin Hood si nu stiu eu.
Cornel n-ai inteles nimic, trebuie sa-si umfle si ei cumva buzunarele(ei= piramida Boc) . Dar nu merita generatiile ce urmeaza soarta asta. E vorba de copii.
Boc e de la UTC.
Ce dreaq ne trebuiesc copii? Nu ni-s buni pensionarii?
Cireasa de pe Boc ar fi sa ii oblige pe copii sa faca munca in folosul comunitatii in schimbul alocatiei. Si chiar il cred in stare!
Uite un proiect “secret” al Guvernului Boc:
1. Romanii saraci (normele de aplicare precum si pragul saraciei va fi stabilit abia la 1 aprilie) vor trebui sa circule, pe strada doar pe partea de trotuar de langa perete, cu capul plecat, ochii in pamant si maximum o sacosa (nylon, fas sau rafie) in mana.
2. Copiii romanilor saraci vor trebui sa salute respectuos copiii bogati, precum si pe parintii/bunicii/tutorii acestora. Copiii saraci vor da intaietate la locurile de joaca copiilor bogati.
3. Parintii saraci isi vor educa copiii in spiritul austeritatii, al dragostei pentru conducator si al umilintei supreme.
4. La sfarsit de saptamana familiilor sarace le va fi interzi sa poarte imbracaminte in culori deprimante (negru, gri, maro,) si vor purta (inclusiv copiii acestora) culori vii, calde (rosu, portocaliu) pentru a alunga orice indoiala cu privire la o eventuala nefericire a poporului roman.
5. Bancurile si snoavele la adresa conducerii centrale a tarii precum si la adresa conducerilor locale vor fi interzise a fi propagate. Acestea vor putea fi rostita doar in cadru organizat (cu ocayia unor concursuri umoristice studentesti.muncitoresti) dar doar dupa ce Inspectoratul de Cultura va emite o aprobare oficiala asupra textului care va fi rostit.
6. Ori de cate ori o familie bogata sau un grup de familii bogate vor avea nevoie de forta de munca in folos propriu, va putea solicita Serviciului de Ajutor Social sa ii fie repartizati muncitori care provin din randul saracilor. In schimb, familia bogata se obliga sa rasplateasca munca cu 300 gr de mancare (nu neaparat calda), iar in cazul in care timpul de lucru legal de 12 ore este depasit, familia bogata va trebui sa ofere drept recompensa o piesa de imbracaminte veche. Cantitatea de apa de care pot beneficia, pe durata unei zile de lucru, cei care lucreaza pentru familiile bogate nu poate depasi 1,2 l.
7. Familiile sarace pot detine biciclete, insa nu mai mult de doua (2) pe familie. Aceste vor fi declarate si impozitate. Cei care isi vor vopsi biciletele in culoarea indicata de catre conducerea tarii (de obicei coincide cu culoarea partidului aflat la putere) vor beneficia de o reducere de pana la 5% din cuantumul impozitului stabilit. Politia comunitara va avea ca atributie verificarea achitarii impozitului pe biciclete si poate confisca bicicletele care nu au “muvigneta”.
va continua…
La naiba! am ajuns noi, “sarantocii” sa jucam rolul evreilor, iar Bo(bo)c si a lui ceata de nesimtiti sa fie nemtii lu` Hitler… (cine a vazut “Pianistul” sau “Lista lui Schindler” poate intelege mai bine. Cine nu, le recomand cu caldura!. Sa aveti sange rece in voi, va fi nevoie!)
Bya
Nu-i convine Domnului Boc sa vada elevii in jeep-uri la scoala. Ok. Am inteles, DAR 1. nu sunt foarte multi acesti copii si 2. pentru acel jeep se platesc impozite si taxe exagerate catre stat. Chiar nu inteleg de ce trebuie sa distrugem generatiile ce urmeaza…
Secretar general al PSD Mures: Cornel Briscaru. Organizarea lipseste.
Vă salut, domnule Brişcaru ! În loc de un comm , postez un material al meu apărut în presa locală şi nu numai.
TOŢI !
Printre atâtea realităţi triste reflectate în mass media, se mai strecoară câte o ştire despre succese de vârf în competiţiile mondiale ale cunoaşterii, Olimpiadele la care participă elevii români. Este o bucurie, şi reală şi umană, ca să zic aşa, să ştii că mai există (totuşi) acei dascăli de vocaţie, din păcate, tot mai puţini (unde sunteţi, domnule Trandafir ? )care ştiu să ardă ca o lumânare, dăruind generos lumina învăţăturii, în pofida vremurilor , adeseori întunecate, potrivnice izbânzii luminii.Dar, să nu ne amăgim !. Acolo unde e lumină, e şi umbră.Firească sau provocată. Reiau mai jos câteva pasaje dintr-un articol mai vechi.Toate personajele sunt triste şi reale , poate le-aţi întâlnit şi dumneavoastră, şi sunt contemporane cu olimpicii din toată România.
„…copii ridicând ca într-un ritual macabru capacele gurilor de canal, ieşind la viaţa oraşului ca nişte fantome ridicând greoaie pietre de morminte. Gurile de canal par utere plămădind moartea…Un puşti care n-a avut „norocul” să devină marfă vandabilă în originala economie de piaţa implementată de părinţi.El a rămas acasă. „Lentila” sensibilă focalizează pe (auto) implementarea acului seringii în antebraţul scheletic dar tatuat al puştiului… O căruţă trasă de o mârţoagă opreşte în faţa unei şcoli din mediul rural. Din căruţă sar câţiva copii mărunţei care dispar pentru moment în zăpadă. Apoi, înotând voiniceşte prin nămeţi, ajung în sala de clasă cu bănci şchioape şi scrijelite, peste care bruma, prelungirea frigului de-afară, s-a făcut stăpână. Întră în clasă profesorul, cu catalogul sub braţ şi cu un şal înfăşurat în jurul gâtului. Le vorbeşte copiilor. Învăţătura caldă, până să ajungă la copii, purtată de cuvinte, aproape că îngheaţă în aerul rece din încăpere”.Să nu ne ruşinăm cu ei. Să ne ruşinăm de noi. Mă doare sufletul să ştiu că printre aceşti copii s-ar putea afla posibili olimpici, poate alte viitoare nume luminoase din istoria viitoare a României.Ne mândrim că suntem români, gândindu-ne la copiii olimpici care şi-au luat zborul (deocamdată se-ntorc la cuiburi !) peste hotare, şi care ne reprezintă, dar , cu atât mai mare este tristeţea să vezi atâtea aripi frânte înainte de a învăţa visul, zborul ! Suntem trişti şi săraci şi pentru că nu ştim să valorificăm integral, pe termen scurt, mediu şi lung filonul de aur, salvarea, deşteptarea României prin valori crescute în lumina învăţăturii. Şi aşa, pentru cei aflaţi în procesul de instruire există false repere, modele de mucava, scări valorice întoarse, drumuri care nu duc nicăieri, eventual, doar spre birourile de şomaj sau spre plantaţii de căpşuni…
De-a lungul a 20 de ani s-a umblat (alternativ) în manualele de Limba română sau de Istoria românilor. Între coperţile noilor caiete europene, copiii scriu compuneri “cool”, fără pericolul de a fi muştruluiţi simbolic de un Blaga, un Mihai Viteazul, sau alţii , absenţi din manuale, ori prezenţi doar pentru a fi minimalizaţi sau chiar anatemizaţi.Aceste caiete sunt suportul perfect pentru compuneri agramate , inspirate de manuale, despre surâsul senzual al lui Decebal, despre Vlad Ţepeş – Dracula, brand turistic, ori despre amantlâcurile lui Cuza, care uita de Divan şi interacţiona cu amanta oficială pe divanul din iatacul tainic, ori despre pilozităţile lui Eminescu şi despre “Doina” lui , incompatibilă cu aderarea europeană. Unele “compuneri” ascund necunoaşterea ori dezinteresul pentru cunoaştere , dar, găsim printre acestea, semne de inteligenţă, sclipiri de umor, voit sau involuntar. Te pui cu românu’ ?
Redau mai jos câteva perle din lucrări ale unor elevi ai zilelor noastre, culese de un bun şi drag prieten. Dacă n-ar fi triste în esenţă, ele ar stârni zâmbetul, mai ales al olteanului, producător şi degustător de spirit de glumă, de bancuri. A propos ! Bine că se-nfiinţă Radio Zaibăr Băileşti !. Radio-ul de viaţă lungă ! Aici, nu se bea zaibărul ! Se ascultă ! Fără intenţia şi pretenţia de a concura “bancul zilei” sau Radio Zaibăr:
“ Limbile greco-romane sunt moarte şi ca atare noi învăţăm alte feluri de limbi mai vii.Cei din antichitate erau mai rafinaţi şi aveau mai mult timp pentru studiu, nu exista netul şi de aceea se apucau de limbi.
Avram Iancu era unic în felul său fiindcă de pe calul său alb cu o mână îşi biciuia roibul, cu alta lupta cu lancea lui Horea şi cu cealaltă scria locotenentului ungur Simonfy. Moş Nichifor Crainic din Creangă le suie pe fecioare în căruţă ca să le ademenească cu vorbe meşteşugite în pătul. Azi acest comportament ar putea fi încadrat la hărţuire dar atunci nu se respectau drepturile omului, mulţumită odiosului regim communist de tristă amintire. Eminescu s-a născut Eminovici între 1850 şi 1889 şi a vrut să reânvie ca trupa Phoenix după ce Nelu Vulcan i-a schimbat numele în “La Familia”. Eminescu a scris cinci scrisori. Prima dintre cele cinci scrisori este a treia în care se face vorbire despre conflictul de la Rovinari unde Paşa Hayssam şi-a pierdut trei dinţi din faţă. Eminescu o cheamă pe Veronica pe lacul codrilor albaştri ca amândoi să cutremure o baracă. Pentru că Veronica era măritată, Eminescu se iubea cu ea pe la spate. Prâslea avea o curte şi în fund un copac cu mere de aur. Când se scutura, merele cădeau. Apoi le mânca”. Dar, să zicem că aceste perle sunt doar excelente texte umoristice, sau, în cel mai rău caz, texte inspirate din compuneri, teze, extemporale. După zâmbet urmează lacrima de tristeţe. Pentru echilibru, din celălalt ochi picură lacrima de bucurie pentru olimpicii noştri . Copiii noştri ! Toţi ! Şi tânărul oltean trăitor în Elveţia, Marius Daniel Popescu , scriitor şi şofer pe autobuz la Lausanne şi laureat al premiului Robert Walser. Şi geniala-brăileanca Aurora Simionescu, tânăra savantă trăitoare în străinătate, de unde, tot privind cerul, a descoperit o fărâmă de materie neştiută până acum, din Univers. Sau copiii de ţărani, copii al căror univers se termină trist, acolo unde începe drumul spre şcolile-nalte de la oraş. Dar şi copiii al căror univers este subteranul, canalul, copiii care privesc cerul de la nivelul asfaltului, printre siluetele mult prea grăbite şi indiferente ale trecătorilor. Sunt ai noştri chiar şi cei care, unii mai ignoranţi, alţii mai şugubeţi mai uită de şcoală ! Să-i iubim egal, pe toţi ! Să le ocrotim visul , să-i învăţăm zborul !
Ion Drăgan
Ce putem noi face?…
Bya
De ce nu citeste sau citeaza nimeni ce se scrie pe site ul tricolorul si romania mare. Sau e o aberatie imensa sau secret deszvaluit.