Către
Consiliul Local Local Municipal Tîrgu – Mureş
- In atenţia Comisiei pentru activităţi ştiinţifice, învăţământ, sănătate, cultură, sportive, agrement şi integrare europeană din cadrul
Consiliului Local Municipal Tîrgu – Mureş
Asociaţia pentru Promovarea Drepturilor Omului „Lider” (APDO Lider) vă solicită, în mod public, promovarea unui proiect de hotărâre privind amplasarea, în cartierul „Tudor Vladimirescu”, în imediata vecinătate a Bisericii Înălţarea Domnului, a bustului marelui poet Adrian Păunescu.
Este un gest firesc, de recunoştinţă, pe care tîrgumureşenii doresc, astfel, să îl aducă poetului, pentru prietenia pe care a arătat-o, de-a lungul vieţii faţă de locuitorii acestui oraş. Locaţia bustului este binevenită având în vedere, implicarea, în mod direct a lui Adrian Păunescu în ctitorirea Bisericii Înălţarea Domnului din Cartierul „Tudor Vladimirescu”.
Pentru susţinerea acestui demers APDO Lider va organiza, în perioada 15 august – 15 noiembrie un concurs de proiecte artistice pentru realizarea bustului marelui poet şi va oferi inclusiv soluţiile financiare pentru ca această dorinţă să poată fi îndeplinită.
Solicităm totodată ca începând cu anul şcolar 2011 – 2012, Şcoala Generală nr. 2 din Tîrgu – Mureş (str. Ghe. Doja), să poarte numele poetului „Adrian Păunescu”.
Pentru că mulţi tîrgumureşeni şi-au arătat interesul deosebit pentru realizarea acestui proiect, APDO Lider va derula şi o campanie de strângere de semnături, în vederea sensibilizării aleşilor locali, în cazul în care Consiliul Local Municipal Tîrgu – Mureş nu va promova o Hotărâre în acest sens.
Pentru informarea dumneavoastră vă punem la dispoziţie câteva date biografice ale poetului şi omului de cultură Adrian Păunescu:
Deşi născut în Basarabia (Republica Moldova de astăzi), Păunescu şi-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârca, în judeţul Dolj. A absolvit Colegiul Naţional Carol I din Craiova şi, în 1960, Şcoala Centrală (la data aceea Zoia Kosmodemianskaia), fiind coleg, printre alţii, cu actriţa Silvia Năstase. Tatăl lui Păunescu, membru al Partidului Naţional Liberal, a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru „activităţi anti-comuniste” de regimul stalinist de după 1945 şi din această cauză Păunescu a trebuit să aştepte trei ani înainte de a se putea înscrie la facultate. Păunescu a studiat filologia la Universitatea din Bucureşti.
ACTIVITATEA DE SCRIITOR
A debutat ca autor literar în anul 1960. Autorul a peste cincizeci de cărţi, în majoritate volume de versuri, Păunescu a fost unul dintre cei mai prolifici poeţi români contemporani. Cărţile sale au fost editate într-un tiraj record de peste un milion de exemplare. Un număr apreciabil de poezii ale sale au fost făcute cunoscute prin punerea lor pe muzică de către compozitori din genurile folk şi rock; există şi situaţii în care Păunescu a colaborat direct cu muzicienii, îndeosebi în cadrul Cenaclului Flacăra.
Talentul său poetic a fost apreciat de mulţi critici literari importanţi. Astfel, Şerban Cioculescu a spus că Adrian Păunescu că este cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi, iar Eugen Simion îl consideră “ultimul mare poet social român”.
Cărţi publicate
• Ultrasentimente (1965, poezii, debut editorial)
• Mieii primi (1966, poezii)
• Fântâna somnambulă (1968, poezii)
• Cărţile poştale ale morţii (1970, proză fantastică)
• Aventurile extraordinare ale lui Hap şi Pap (1970, literatură pentru copii, cu ilustraţii de Constanţa Buzea, prima lui soţie)
• Viaţă de excepţii (1971, antologie de poezii)
• Sub semnul întrebării (1971, interviuri)
• Istoria unei secunde (1971, poezii, trei ediţii, prima fiind arsă de cenzura de partid)
• Lumea ca altă lume (1973, publicistică)
• Repetabila povară (1974, poezii)
• Pământul deocamdată (1976, poezii, două ediţii)
• Poezii de până azi (1978, antologie de poezii, record mondial de tiraj pentru poezie, 155.000 exemplare, în colectia BPT, cu o prefaţă de Eugen Barbu şi o postfaţă de Şerban Cioculescu)
• Sub semnul întrebării (1979, ediţie revăzută şi adăugită, interviuri)
• Manifest pentru sănătatea pământului (1980, poezii)
• Iubiţi-vă pe tunuri (1981, poezii)
• De la Bârca la Viena şi înapoi (1981, reportaj, jurnal, cu ilustraţii de Andrei Păunescu)
• Rezervaţia de zimbri (1982, poezii, cu ilustraţii de Ioana Păunescu)
• Totuşi iubirea (1983, antologie de poezii)
• Manifest pentru mileniul trei – volumul 1 (1984, antologie de poezii)
• Manifest pentru mileniul trei – volumul 2 (1986, antologie de poezii, care conţine un capitol de poeme inedite şi unul de referinţe critice)
• Locuri comune (1986, poezii)
• Viaţa mea e un roman(1987, poezii)
• Într-adevăr (1988, poezii, ilustrate de Andrei Paunescu)
• Sunt un om liber (1989, poezii). Această carte a fost retrasă de pe piaţă, în septembrie 1989, de îndată ce a apărut şi a revenit printre cititori în martie 1990.
• Poezii cenzurate (1990, poezii, cu ilustraţii de Andrei Păunescu, două ediţii)
• Româniada (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)
• Bieţi lampagii (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)
• Noaptea marii beţii (1993-1994, poezii, Trilogia căruntă)
• Front fără învingători (1995, poezii)
• Infracţiunea de a fi (1996, poezii, cu o prezentare şi o bibliografie de Andrei Păunescu)
• Tragedia naţională (1997, poezii, referinţe ¬critice de Constantin Noica)
• Deromânizarea României (1998, poezii, texte introdu¬ctive de Nichita Stănescu, Fănuş Neagu şi Grigore Vieru)
• Cartea Cărţilor de Poezie (1999, ediţia I, integrala poeziilor apărute în volume, şi un capitol de versuri inedite. Cartea cuprinde toate cărţile de versuri publicate de Adrian Păunescu, de la debutul din 1965, până în 1999. Pe cât s-a putut, autorul a reconstituit şi a oferit variantele adevărate ale poeziilor sale, pe care, în anumite cazuri, datorită cenzurii, le-a publicat, în volumele sale, cu titluri sau versuri schimbate)
• Meserie mizarabilă, sufletul (2000, poezii)
• Măştile însîngerate (2001, proze)
• Nemuritor la zidul morţii (2001, poezii)
• Până la capăt (2002, poezii, 3 ediţii)
• Liber să sufăr (2003, poezii, 3 ediţii)
• Din doi în doi (2003, poezii)
• Eminamente (2003, poezii, 2 ediţii)
• Cartea Cărţilor de Poezie (2003, ediţie revăzută, adăugită şi actualizată)
• Întoarcerea pe Atlantida (2003, tradu¬cere în limba sârbă de Adam Puslojici şi Radomir Andri, Belgrad, antologie de poezii)
• Logica avalanşei (2005, poezii, ciclul Zi de zi)
• Antiprimăvara (2005, poezii, ciclul Zi de zi)
• Muguri pe ruguri (2005, poezii, ciclul Zi de zi)
• Ninsoarea de adio (2005, poezii, ciclul Zi de zi)
• Încă viu (2005/2008, poezii, ciclul Zi de zi)
• Un om pe nişte scări (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
• De mamă şi de foaie verde (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
• Copaci fără pădure (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
• Lehamite (2006, poezii, ciclul Zi de zi)
• Doamne, ocroteşte-i pe români! (2006, antologie de poezii 1968-1990)
• Suntem pe mâna unor nebuni (2006/2008, poezii, ciclul Zi de zi)
• Vagabonzi pe plaiul mioritic (2007, poezii, ciclul Zi de zi)
• Rugă pentru părinţi (2007-2008, antologie de poezii)
• Generaţia ’60 – Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru (2007, teză de doctorat)
• Libertatea de unică folosinţă (2007, poezii, ciclul Zi de zi)
• Poezia patriotică în luptă cu homunculii (2009, studii critice)
• Vinovat de iubire (2010, roman)
• Ultima noapte pe Atlantida. Poezii vechi şi noi (2010)
CENACLUL FLACĂRA
17 septembrie 1973 – înfiinţează Cenaclul „Flacăra”, adevărat fenomen de masă, cu care susţine, până la interzicerea sa, în 16 iunie 1985, 1.615 manifestări de muzică, poezie şi dialog, în faţa a mai mult de 6 milioane de spectatori
Pe scena Cenaclului „Flacăra”, se lansează spre marele public, cele mai faimoase figuri ale muzicii tinere româneşti, poeţi şi alţi creatori
În 1982, apare triplul album de discuri LP, „Cenaclul Flacăra în concert”, iar în 1983, este realizată, fără a putea fi cuprinse decat puţine filmări, pelicula de 70 de minute „Cenaclul Flacăra – Te salut, generaţie în blugi”, interzisă imediat de autorităţi
În urma unor incidente înregistrate la un concert al Cenaclului Flacăra la Ploieşti, activitatea cenaclului este interzisă până în 1990. Incidentele s-au datorat pe de-o parte condiţiilor meteo (furtună) care au făcut să fie oprit curentul electric pe Stadionul Petrolul, iar pe de altă parte faptului că unii participanţi au profitat de această ocazie şi au creat o busculadă, soldată, se pare cu victime. La acel moment incidentul a fost trecut sub tăcere de către autorităţile comuniste.
7 mai 1990 – înfiinţează Cenaclul „Totuşi iubirea”, pe Stadionul din Drobeta Turnu-Severin, sub impulsul ziaristului Dumitru Vişan şi al fotbalistului Ilie Balaci. În cei peste zece ani de activitate, noul cenaclu susţine concerte de mare succes, în ţară şi dincolo de actualele graniţe, în special la Chişinău. O parte din activitatea de excepţie a Cenaclului „Totuşi iubirea” (690 de manifestări, până la 25 mai 2000 se regăseşte în seria de casete audio şi video editate de Fundaţia Iubirea, între 1995 şi 1999
PREȘEDINTE APDO LIDER
Jrs. Cornel Brișcaru
Felicitari! Semnam daca trebuie.
BISERICA DE LA RĂSCRUCE
Într-una din zilele trecute , în preajma zilei de 16 mai, şi chiar în 16 mai, am „frunzărit” (electronic !) presa, cu gândul, cu dorinţa de a găsi semne ale neuitării , ale iubirii românilor pentru „cel mai iubit dintre pământeni”, marele romancier, nuvelist, Marin Preda, la 30 de ani de când a plecat pe drumul imposibilei întoarceri în dimensiunea pământeană a existenţei. Au fost şi n-au fost (îndeajuns) aceste semne de iubire . Mi-am amintit de „Dor de Preda” , poezie scrisă de AP pusă pe muzică de Valerica Gramaticu: „ …În lumea pământească nu mai eşti/ În lumea literară, nici atât/ Finalul veacului e mai urât/ Fără lumina mâinii ţărăneşti”… E de văzut totuşi, partea plină a paharului, atâta câtă e, adică semnele de iubire, atâtea câte au fost, pentru că, nu-i aşa, vorba lui Marin Preda (înţelepciune preluată din Biblie), „dacă dragoste nu e, nimic nu e”. Marin Preda trăieşte , este viu în cărţile sale, este viu în inimile şi minţile românilor atâta timp cât în inimi şi în minţi există iubire şi respect pentru MP şi pentru toate valorile acestei naţiuni….Mi-am amintit de „Dor de Preda” şi aşa am ajuns din nou cu gândul la AP. Trec voit peste anumite trăiri triste, dureroase, şi spun doar atât, gândindu-mă la AP , parafrazând chiar din „Dor de Preda” : „Şi, Doamne, câte-aveam să mai aud, de la poetul nostru genial din sud” ! Mi-e dor de AP !
Cum ar fi comentat AP trista realitate de la Craiova, în care Ştiinţa , „campioana unei mari iubiri”, retrogradează (după cum arată clasamentul) ? Şi , Doamne, cât de multă iubire, dăruire a investit AP (împreună cu alt oltean, ilustrul ministru de externe Ştefan Andrei) în echipa reprezentativă a Olteniei , într-un fel, la nivel de cluburi, a României, echipă curată, frumoasă şi…civilă ! Îmi amintesc, prin 2003, cred, eram la pensiunea Ana Maria din Târgu Mureş alături de AP, de câţiva membri ai Cenaclului şi de prefectul de atunci al jud Mureş, ing Ovidiu Natea, fost sportiv de performanţă, iar prin anii ’50-’60 voleibalist de bază la…Craiova legendarului nea Zefi (Radu Zamfirescu) şi a marelui conducător de club Hamlet ( Ion Constantinescu).S-au depănat amintiri frumoase din sportul craiovean. Înevitabil, s-a ajuns la fotbal. AP a evocat acea vară fierbinte a lui 1964 când Ştiinţa Craiova a promovat în divizia A. L-am întrebat pe AP dacă-şi mai aminteşte echipa de atunci, care a reuşit promovarea. Sigur că mi-amintesc ! Tot ! Apoi, AP a spus pe nerăsuflate numele jucătorilor din 11-le de bază, apoi rezervele, încheind cu antrenorul Nicolae Oţeleanu-nea Lache. Nu era vorba aici, în enumerarea lui AP doar de memoria sa colosală care îi permitea să reţină fizionomii, nume, situaţii, dialoguri, citate, sau mii de versuri. Se simţea în glas că memoria afectivă îi dicta marelui oltean cuvintele, încărcate de iubire.Din iubire de Ardeal , de ardeleni , a luat poetul , senatorul, ctitorul Adrian Păunescu drumul Târgu Mureşului, de atâtea şi atâtea ori, începând cu 2001 ca senator mureşean de facto, pentru a asculta oamenii, pentru a le afla „dorinţele izvorând din nevoi sociale” şi pentru a se implica în rezolvarea problemelor oamenilor. Dar, se cuvine să (re)amintesc aici că tot din iubire de Ardeal (AP îl considera Universitatea neamului), de ardeleni, Poetul (şi mai apoi, marele ctitor AP) a început să vină foarte des la Târgu Mureş începând din acea duminică de mare sărbătoare creştină, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, 21 mai, 1995. Atunci, AP împreună cu „soborul de artişti”-Cenaclul Flacăra au urcat pentru prima oară pe temelia construcţiei Catedralei „Învierea Domnului” din cartierul Tudor. AP venise aici la invitaţia preoţilor parohi Vasile Citirigă şi Ioan Pintilie. Lucrările erau sistate din lipsă de fonduri. Banii au ajuns doar cât să fie turnată placa peste fundaţie, practic, cota 0 a construcţiei. Spectacolul Cenaclului s-a terminat, cei peste 3000 de târgumureşeni s-au întors pe la casele lor, AP a plecat spre Bucureşti sensibilizat, responsabilizat de românii din cartierul Tudor, de preoţii parohi care îl rugaseră să îi sprijine la Bucureşti în atragerea de fonduri pentru continuarea lucrării. Ştiu că înaintea plecării din Tg Mureş AP le-a spus celor doi preoţi: nu promit nimic, dar am să încerc să fac tot ce se poate şi puţin peste, ca să ajut la construirea acestei catedrale. Extraordinar ! Iată că după exact 10 ani, se întâmpla ca AP să fie din nou, omul providenţial, omul prin care lucrează voinţa dumnezeiască, întru slava Bisericii lui Dumnezeu pe pământ ! În 1985, părintele Gherman îl ruga pe AP să meargă la Bucureşti, să facă ceva, să salveze de la pieire prin demolare, biserica ortodoxă din Miercurea Ciuc. Şi atunci, AP l-a ascultat pe părintele Gherman, n-a făcut promisiuni, dar , împreună cu ÎPS Emilian au ştiut să amâne, să tergiverseze punerea în aplicare a planului de demolare. Avenit 1990 şi biserica ortodoxă din Miercurea Ciuc a scăpat de ameninţarea „sistematizării noului centru civic”. La scurt timp de la prima venire a lui AP la Tg Mureş, în 21 mai 1995, în conturile sfintei lucrări au intrat primii bani cu care a fost redeshis frontul de lucru. Au urmat alte şi alte demersuri, lui AP nu i s-a părut umilitor (cum bine remarca părintele Citirigă) să apeleze la guvernanţi, adversari politici ,dar de calitate umană certă, să sprijine financiar ridicarea, finalizarea construcţiei. Astfel, văzând cu ochii, monumentala construcţie prindea contur, se înălţa spre cer. Un mod original de a măsura (cu sufletul !) dimensiunile materiale ale construcţiei era locul în care se desfăşurau manifestările Cenaclului : atunci, la început, în 21 mai 1995 s-a cântat , s-a rostit poezie, de iubire de Dumnezeu, de iubire de ţară, de părinţi, de istorie, de cultură, de valori chiar pe temelia construcţiei, la cota O. Apoi, pe măsură ce construcţia avansa, spectacolele se ţineau tot mai sus, ajungând să se ţină în pridvorul bisericii, de acum bine conturat. Se poate spune că la temelia acestei construcţi, ca şi în întreagă această zidire ortodoxă se află şi un material la fel de durabil ca granitul : vers, muzică, poezie, cultură ! Aşa se face că în 25 decembrie 2004, în Sfânta zi a Naşterii Domnului, s-a oficiat prima slujbă în noul şi monumentalul lăcaş de credinţă ortodoxă. Catedrala „Învierea Domnului” , biserica de la răscrucea veacurilor şi mileniilor este deopotrivă lăcaş de închinăciune, de rugă şi laudă adusă Domnului, dar şi reper identitar, istoric ! Este Lumina de la răscrucea vremurilor întunecate…
…Sunt atâtea şi atâtea amintiri despre aceşti 9 ani în care s-a ridicat Catedrala ! Sunt 9 ani în care s-a lucrat pe contrasens, adică s-a construit când în întreaga ţară se demola se distrugea, se decapitaliza… Ar fi multe de spus, de povestit despre aceşti 9 ani.Povestea construcţiei este una adevărată, ea a intrat în istoria oraşului, în istoria neamului românesc, „în veci ortodox”. Mă opresc aici cu scrisul doar din dorinţa de a face loc la cât mai multe poze cu AP, cu Catedrala. Totuşi, să mai amintesc două momente . Aflat la New York, AP a primit în dar de la dl Colea, un artist român trăitor la NY, o cruce din acryl, valorând cca 60000 de dolari. Primul gând al lui AP, gând împărtăşit şi domnului Colea a fost să dăruiască această Cruce Catedralei din Tg Mureş. Crucea este şi astăzi , şi va fi acolo, în dreapta , când priveşti spre altar, în apropierea altarului, „până la sfârşitul veacului”. Odată, după un spectacol al Cenaclului, ţinut în prispa Catedralei, dl prof univ (pe atunci şi senator) Ioan Nicolaescu i-a spus lui AP că mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală este internat la Spitalul Judeţean Mureş. Înalta faţă bisericească şi luminatul cărturar Antonie era imobilizat fără a-şi putea mişca (mai ales) mâinile. AP a spus acolo, în pridvorul bisericii: păi, ce mai stăm ! ; haideţi să-i facem o vizită, să vedem ce putem face, cu ce îl putem ajuta ! Aşa se face că în urma vizitei, AP a luat legătura cu un doctor –doctoriţă chinezoaică , care profesa în Piteşti (dacă bine mi-aduc aminte), şi cu ajutorul medicinei chinezeşti tradiţionale, cu ajutorul medicilor mureşeni, şi, în primul rând, cu ajutorul lui Dumnezeu, mitropolitul Ardealului şi-a recăpătat încet-încet abilitatea scrierii cu propria-i mână, semnând mult timp o rubrică permanentă în „FlAP”.
Chiar în dreapta Catedralei , chiar lângă blocurile din preajmă , este un spaţiu care ar putea fi amenajat ca părculeţ cu pomi care să mângâie cu umbra lor, vara, pe cei ce mai zăbovesc pe bănci, în apropierea bisericii. Ar fi un loc potrivit pentru amplasarea unui bust al Poetului-ctitor Adrian Păunescu. Sigur, înainte ca acest bust să devină realitate în imediata apropiere a Catedralei, el trebuie „construit” în inimi, în suflete, de toţi românii care astăzi vin în sfântul lăcaş , construit în doar 9 ani, şi prin osârdia, osteneala, purtarea de grijă a lui Adrian Păunescu. Este un proiect care poate deveni realitate doar în măsura în care este încărcat cu iubire şi respect , datorate unei mari valori ivite din neamul românesc, iubitor de Dumnezeu, de Cultură .
Ion Drăgan
Nu va suparati!
Sa comemorati unul dintre cei mai mari lingai ale clanului ceausescu, este o rusine si o insulta adusa oamenilor care si-au jertfin viata, si-au riscat integritatea corporala in revolutia din 1989. Dar se vede, ca nu a fost revolutie, fiindca mai traiesc printre noi multi care mai pling pentru acele vremuri.
HUO comunistule!!! HUO!
Asta cu “integritatea corporala” e tareee! de unde ai scos-o?
Felicitari Bogdane.Cu asemenea propuneri, d le Cornel Briscaru,nu mai participa la cursa pentru Primaria Tg.Mures.Lasa pe altii care nu omagiaza comunismul in frunte cu Adrian Paunescu lingaul pricipal al elenei si nicolae c.