Eu nu sunt în trecere prin Tîrgu Mureş!

REPLICĂ, unor atacuri publice impotriva demersului de amplasare a bustului marelui poet Adrian Păunescu în vecinătatea Bisericii Învierea Domnului, din cartierul Tudor Vladimirescu, precum şi de atribuire a numelui poetului Şcolii generale nr. 2 din Tîrgu Mureş.

- inclusiv referitor la articolul publicat în cotidianul de limba maghiară Nepujsag, în ediţia sa din 17 august 2011, semnat de doamna Mozes Edith.

Am lecturat cu surprindere articolul doamnei Mozes Edith, referitor la campania pe care am iniţiat-o, de amplasarea bustului poetului Adrian Păunescu în vecinătatea Bisericii Învierea Domnului, din cartierul Tudor Vladimirescu, precum şi de atribuirea numelui poetului Şcolii generale nr. 2 din Tîrgu Mureş.

Cred că se impun câteva clarificări cu privire la textul doamnei Edith Mozes şi acestea nu neapărat cu privire la violenţa de limbaj utilizată ci, mai degrabă, cu privire la o sumă de afirmaţii pe care doamna Edith Mozes le face, atât în ceea ce priveşte campania cât şi în ceea ce priveşte persoana mea.

Referitor la campania iniţiată vreau să spun că aceasta nu are rolul de a inventa o poveste a lui Adrian Păunescu care să-l lege pe acesta, într-un fel, de oraşul nostru. Această poveste există şi eu doar m-am simţit obligat, la fel ca şi alţii, să o spun mai departe. Este povestea unui om care i-a bucurat pe oamenii acestui oraş atunci când conducea Cenaclul Flacăra, cu români şi maghiari membrii promovaţi in Cenaclu sau simpli spectatori ai acestuia de-a lungul anilor, este povestea unui om care a ctitorit la Tîrgu Mureş o biserică, într-un cartier în care locuiesc români şi maghiari deopotrivă, este povestea unui om care primea şi asculta în audienţele ca parlamentar, in mandatul 2000-2004, pentru a le rezolva problemele, români şi maghiari deopotrivă, este povestea unui om pe care astăzi îl citim, cu emoţie, în toate limbile celor care doresc şi vor să pună mâna pe carte.

E povestea unui om pe care eu l-am cunoscut, lucrând zile în şir împreună, pentru a rezolva probleme ale populaţiei din judeţul Mureş, indiferent de naţionalitate.
Simpla afirmaţie că o astfel de campanie nu trebuie susţinută, că ar fi un alt scop decat cel deja public definit, fără a proba într-un fel motivele care stau la baza refuzului cred, în continuare, că nu fac decât să-i ajute pe cei puţini care ne conduc să promoveze în societatea noastră impostura, intoleranţa şi mediocritatea.
Şi mai are un efect: acela de a jigni pe cei care s-au bucurat de Adrian Păunescu, atâta vreme cât a trăit. Şi acum, români dar şi maghiari deopotrivă, au semnat listele de susţinere ale campaniei, care ii recunoaşte valoarea. Şi nu sunt puţini la număr.

Nu văd niciun fel de legatură între omul şi poetul Adrian Păunescu, ctitorul de biserică şi iubitorul de şcoală şi preţul apei potabile de la Tîrgu Mureş, la care doamna Edith Mozes face referire in articol.

Văd însă o legătură între ceea ce doamna Mozes Edith indica în articol, ca probleme grave ale oraşului nostru, respectiv lipsa locurilor de muncă în Tîrgu Mureş, drumuri impracticabile la Tirgu Mureş, traficul aglomerat din Tîrgu Mureş, lipsa siguranţei publice in Tîrgu Mureş şi cuplul care ne conduce în acest moment oraşul, referindu-ne aici la domnul Florea Dorin, preşedintele PDL Mureş şi cel mai bun prieten al său din ultimii 11 ani, domnul Benedek Istvan, preşedinte UDMR Tirgu-Mureş.
Despre vinovăţiile celor doi însa doamna Mozes Edith nu ne-a vorbit in articol.

Dacă eu am sau nu dreptul să vorbesc despre valorile unui neam, asta şi doamna Edith Mozes o poate judeca şi pot fi de acord cu asta. Dar nu pot fi de acord cu dreptul pe care şi-l arogă de a fi singura care poate judeca acest lucru.

Şi incă un lucru trebuie să-i fie şi domniei sale clar: nici eu nu sunt în trecere prin Tîrgu Mureş!
Am o viaţă aici şi asta, de-a lungul anilor, am decis-o singur!
Cu sau fără voia doamnei Edith Mozes.

Campania pe care am iniţiat-o va continua până în momentul în care bustul poetului Adrian Păunescu va fi aşezat acolo unde îi este locul, iar Şcoala generală nr. 2 va purta numele acestuia, pentru că-l merită.

Cornel Brişcaru