Premizele unui măcel sau, de ce trebuie daţi afară funcţionarii, profesorii şi jurnaliştii.

Azi 3 sunt categoriile socio-profesionale care inţeleg că supără cel mai mult.

Erau 4 insă una, cea a magistraţilor, in acest moment e lăsată incă in pace, după trecutele episoade cu proteste. Se caută o altă temă de abordat cu scopul de a-i supune. Cea trecută, cu salariile, nu a avut efectul scontat.

Astfel cei rămaşi sunt, in ordine:

1. funcţionarii publici

2. cadrele didactice

3. jurnaliştii

       Funcţionarii de la toate nivelurile, din instituţiile publice de orice fel, pentru că, in principal, incurcă pe cei care azi au putere şi doresc, ferit de ochiul celui cu experienţă şi ştiinţă de carte, să fure din banul public. Şi atunci, profitând de o lege strâmbă, ii elimină, sub aşa zisa “reducere a cheltuielilor bugetare” pe toţi cei care ar putea sta in calea furturilor. Şi, mai ales, ar putea vorbi.

In locul celor daţi abuziv afară in maxim 60 de zile vor fi aduşi alţii, “cadereşi de partid”, care să participe la furt in linişte şi cu o complicitate care, inclusiv financiar, le va profita şi lor.

       Ce bine ar fi dacă, pe lângă slugile de la partid, ar aduce inapoi in instituţii şi comisioanele de minim 5 la sută incasate din bugetele instituţiilor publice. Toate cele vizate de schimbări. Ce economii frumoase ar fi la bugetul de stat, iar in vară am putea angaja mii de oameni, de data aceasta insă cu ştiinţă de carte, in aceste instituţii, pe banii ilegal furaţi, dar returnaţi.

       Cadrele didactice, din mediul rural sau urban, pentru că mai sunt incă acea categorie socio-profesională – alături de magistraţi – care mai are curajul, in această ţară, să protesteze public. Şi atunci trebuie speriaţi şi cât mai mult dezbinaţi sub ameninţarea că : „dacă ii iei apărarea colegului pleci impreună cu el”.

       Jurnaliştii. De cei de la Bucureşti se ocupă insuşi Preşedintele. Cei din teritoriu au fost lăsaţi in sarcina şefilor de partid – PD-L – din teritoriu. Trebuie curăţate redacţiile radiourilor, ziarelor, săptămânalelor sau posturilor de televiziune de toţi cei care s-au dovedit a fi “nesimţiţi” faţă de putere, care nu au fost ascultători sau care au indrăznit să  publice, comenteze sau filmeze un lider local sau central de administraţie sau politic in timp ce, in mod abuziv, sub orice formă a abuzului, işi exercita puterea, impotriva interesului public. In aceaste zile acest măcel in redacţii are loc, iar cei care au mai rămas prin ele nu au nici măcar curajul să protesteze. Faţă de umilirea unor colegi, ieri prietenii lor. Azi doar unii care ţin periculos in organigramă un loc ocupat. Frica va fi cea care pare că va birui din nou. Ciudate vremuri trăim.